Erdélyi Művészeti Központ Egyesület - Asociația Centrul de Artă din Transilvania

Az Erdélyi Művészeti Központról1930-ban, a Barabás Miklós Céh alapításakor Szentimrei Jenő így összegezte az erdélyi művészek szándékát: „Erdélyit, európait, s egyben mait adni, erdélyi gyökérből táplálkozva a legkorszerűbb európai színvonalra törekedni.” Az erdélyi képzőművészet történetében újra és újra megfogalmazódott egy, az önazonosság jegyében fogant erdélyi képzőművészeti gyűjtemény társadalmi szükséglete. Az Erdélyi Művészeti Központ – ahogy korábban neveztük, az Erdélyi Művészeti Múzeum – létrehozásának gondolata, ennek a szükségletnek megfelelően, szinte a rendszerváltás pillanatától a hazai művészeti élet egyik dédelgetett célja volt.Az EMŰK legfőbb feladatának tartja, hogy belátható időn belül az erdélyi képzőművészet megközelítőleg egy reális, kultúraközi viszonylatban is értékelhető, konvertálható önképet alakítson ki, mind a maga, mind környezete számára. Ennek megfelelően célja az 1920 utáni, erdélyi képzőművészet tárgyi emlékeinek összegyűjtése, feldolgozása és bemutatása, de ugyanakkor feladatának tekinti az alkotók hagyatékának szakmai ápolását, művészetük átmentését a jövő nemzedékei számára.A Sepsiszentgyörgy székhelyű Erdélyi Művészeti Központ (EMŰK) gyűjtési területe kiterjed a történelmi Erdély és Partium, valamint Bukarest, vagy bármelyik romániai helység magyar képzőművészetére, a magyar képzőművészekkel baráti, művészi kapcsolatban lévő román, szász és más nemzetiségű alkotók, főként erdélyi vonatkozású munkásságára, valamint az erdélyi születésű, külföldre távozott magyar művészek alkotótevékenységére, esetenként pedig a külhoni alkotók jellemzően erdélyi vonatkozású munkásságára is. Figyelme az 1920 –tól napjainkig született professzionális eredeti képzőművészeti és egyedi vagy kisszériájú iparművészeti alkotásokra fokuszál, de ezek mellett célja egy minél teljesebb képzőművészeti dokumentáció összeállítása is. Gyűjteni kívánja a vázlatokat, vázlatfüzeteket, munkanaplókat, naplókat, levelezéseket, fotódokumentumokat, videókat, hanganyagokat, kéziratokat, cikkeket, stb., valamint a művészeti vonatkozású könyveket, folyóiratokat, filmeket, stb.Gyűjteménygyarapítás céljából elsősorban a művészek és leszármazottaik adományaira számítunk. Ellentételezésképpen intézményünk vállalja, hogy a gyűjteménybe felajánlott és beválogatott műtárgyakat megfelelően őrzi, gondozza, rendszerezi, lehetőségeihez mérten restaurálja, szakmai feldolgozását segítve kiállításokon és katalógusokban mutatja be. Időrendiségben, de tematikailag is rendszerező, kiemelkedő kvalitású és korszak-meghatározó műveket bemutató kiállításokkal kívánja segíteni az erdélyi (romániai magyar) művészettörténeti kutatómunkát, megpróbál hozzájárulni periodizációs kérdések és stílusbeli összefüggések tisztázásához, valamint felszínre hozni és közkinccsé tenni az erdélyi képzőművészet eddig lappangó értékeit.Vécsi Nagy ZoltánÎn 1930, la fondarea Gildei Barabás Miklós, Jenő Szentimrei însuma astfel intențiile artiștilor transilvăneni: „De a da ceva transilvănean, european, și totodată contemporan, încercarea de a ajunge, hrănindu-ne din rădăcini Transilvănene, la cel mai modern nivel european”. În istoria artelor plastice transilvănene a apărut în mod repetat, sub semnul identității culturale, necesitatea unei colecții de artă transilvănene și nevoia socială pentru o instituție care să impulsioneze aceste creații. Crearea Centrului de Artă din Transilvania – sau Muzeul de Artă din Transilvania, după cum l-am numit mai devreme – a fost, aproape imediat după schimbarea regimului, unul dintre cele mai prețioase obiective ale vieții artistice autohtone.Centrul de Artă din Transilvana consideră ca principalul său scop formarea, într-un timp relativ scurt, a unei imagini reale, convertibile, relevante și pe plan inter-cultural a artelor plastice transilvănene, atât pentru sine, cât și pentru mediul înconjurător. În acest sens, are ca obiectiv colecționarea, procesarea și prezentarea amintirilor materiale ale artelor plastice transilvănene de după 1920, asumându-și, în același timp, și prezervarea moștenirii spirituale a artiștilor creatori, salvând arta acestora și generațiilor viitoare.Aria de colecționare a Centrului de Artă din Transilvana, cu sediul în Sfântu Gheorghe, se extinde asupra Transilvaniei istorice și regiunii Partium, precum și asupra artei plastice maghiare a Bucureștiului, sau a oricărui alt oraș din România, asupra lucrărilor cu specific transilvănean al artiștilor români, sași, sau de altă naționalitate, aflați în relații apropiate de prietenie cu artiștii maghiari, la creațiile artiștilor emigrați din Transilvania, precum și la creațiile artiștilor străini realizate în Transilvania și reprezentând Transilvania într-un anume mod. Atenția lui se axează pe creații originale cu valoare profesională din domeniul artelor plastice, unice sau de serie redusă, create din 1920 până în zilele noastre. Dar, pe lângă acestea are și scopul de a realiza o documentație de arte plastice cât mai ample. Dorința Centrului este de a colecta schițe, blocuri de schițe, jurnale de lucru, jurnale, corespondență, foto-documente, filme, materiale video și audio, manuscrise, articole, arhive digitale, etc., respectiv cărți, reviste, filme, legate de artă, etc.Centrul de Artă al Transilvaniei contează în principal pe donațiile artiștilor și a urmașilor acestora, iar în contrapartidă păstrează, îngrijește, sistematizează și – după posibilități – restaurează obiectele de artă, respectiv, facilitând și procesarea profesională, le prezintă în expoziții și cataloage. Prin organizarea expozițiilor cronologice, dar și sistematizate tematic, prezentând anumite perioade, curente artistice și lucrări cu tematică specific locală, de o calitate remarcabilă și definitorii pentru o epocă, opera de viață a artiștilor semnificativi, precum și prin editarea catalogului cu caracter de culegere de studii dorește să ajute cercetarea de arte plastice din Transilvania (maghiară din România), să contribuie la clarificarea problemelor de periodizare și context stilistic, și de asemenea încearcă să aducă la suprafață valorile ascunse până acum ale artelor plastice din Transilvania.În centrul activității instituției se află publicul iubitor de artă, și formarea acestuia. Centrul de Artă din Transilvania ar dori să fie o instituție care este vizitată cu plăcere nu doar de publicul interesat de artele plastice, dar și de persoanele interesate de literatură, muzică, și alte forme de artă, sau mai bine zis, de oricine care dorește câteva minute de relaxare. Dorim să dedicăm o atenție sporită categoriilor care dispun de mai mult timp liber, cum ar fi pensionarii și persoanele cu dizabilități, precum și potențialilor iubitori de artă ai viitorului, copiii și elevii.Dorim să acordăm o atenție deosebită punerii în valoare bunurilor noastre de artă plastică în cadrul turismului intern și extern, respectiv în cadrul schimburilor culturale internaționale.Vécsi Nagy Zoltán